Despre căciuli într-un singur fel

Băi, deci e treabă complicată și cu ‘feșănu’ ăsta. Că de n-ar fi, n-aș mai povesti. De câteva zile observ o nouă tendință în moda românească. Tendința am auzit că e mai veche, dar de câteva zile am observat-o și eu cu mare uimire. Așa-mi trebuie dacă nu-s la curent cu tot ce poartă domnițele din showbizz-ul românesc.  Dar e bun, dacă încă mă mai uimește ceva înseamnă că nu m-am ramolit de tot. Noroc de iarna asta cruntă și colorată în coduri, că apuc și eu să mă mai culturalizez cu ce mai aduce nou curentul în materie de căciuli și pălării pentru că, deși am făcut o lucrare la un moment dat despre pălării, pare-se că n-am învățat nimic.

Deci, să trecem la treburi serioase zic, la căciuli și cum se poartă acestea.

Tendința, din câte am observat zilele astea, e să iei căciula lui străbunicu’, nuuu, nu aia buna de se ducea cu ea duminica la Biserică, ci aia de o lua la câmp sau când se ducea să vadă de animale, o pui pe vârful capului, asta ca să nu-ți înghețe creierul, pentru că de urechi nu știu ce să zic, având în vedere modul de așezare nițeluș deasupra urechilor, exact cum o purtau flăcăii vrednici pe vremuri ca să arate fix asta, că-s flăcăi și că-s vrednici iar urechile lor rezistă la temperaturi scăzute și o lași așa țuguiată, ca să te facă mai înaltă. După ce ai așezat-o ca la carte, te duci cu ea la plimbare, eventual în mall, la facultate sau pe unde mai ai treabă și nu o dai jos, ferească Dumnezeu, indiferent cât de cald e în încăpere sau, în cazul în care ești la facultate, de faptul că dai un examen,  discuți cu profesorii, etc. Nu de stresa cu politețuri din astea. Vorba aia, baba la frumusețe suferă iar feșănu’ cere sacrificii dom’le. După ce ai făcut tot periplul ăsta al căciulii, poți să te întorci liniștită acasă reconfortată de gândul că ai mai făcut un bine umanității și că cei mai ignoranți, așa ca mine, au mai învățat ceva despre modă în ziua cu pricina.

Până una alta, în uimirea și ignoranța mea, după ce am vazut vreo două fete purtând căciula în felul acesta nu puteam dom’le să nu mă întreb de unde moda asta, pentru că am o vagă bănuială că nu-i de la străbunicu’. Că mă gândesc că, dacă aceea ar fi fost sursa de inspirație, sunt sigură că le-aș fi văzut pe domnițele cu pricina împrumutând și alte obiceiuri mai productive de la el, și tare mi-e ca nu-i cazul.  Și-atunci de unde, de unde? Și mi-am amintit că ultima oară când mi s-a mai părut ceva dubios la fashionul românesc a fost astă vară, când am avut impresia că toate fetele care au fost blonde încearcă să ajungă la nuanța naturală a părului (ceva mai închisă) și de acolo poate și aspectul de neîngrijit. Nu înțelegeam totuși cum de s-au hotărât așa, toate deodată, dar dacă-i pentru naturalețe, suport, mi-am zis. Am aflat ulterior că aia-i moda și cu moda nu discuți, indiferent că nuanța sau textura părului tău nu dă bine pe tendința respectivă. Așa-i vopsită Antonia… așa fac și eu. N-are importanță câți oameni muncesc ca ea să arate în felul în care arată. Dacă îmi bag și eu jumătate de cap în borcanul cu vopsea siiigur o să arat la fel. Și așa am ajuns și la sursa de inspirație și anume Antonia (pentru cine nu știe cine-i, dați pe google).
Păi bine bine, dragele mele, cu regret și durere în glas vă anunț că nu suntem toate Antonia. Și nu la unicitatea fiecăruia dintre noi vreau eu acum să mă refer (găsiți despre asta pe site-urile dedicate NLP dacă vreți să vă spună cineva cât de unici și frumoși sunteți) ci strict la faptul ca fătuca asta e frumoasă cu draci și poți să pui orice pe ea, fie ca-i sac de gunoi, fie că-i un sac de cânepă împrumutat tot de la străbunicu, fie că-i pui un prezervativ în cap, că tot frumoasă rămâne. Departe de mine să-i fac reclamă, că nu-i sunt fană și nici nu prea-s la curent cu ce și cum face ea, dar ce-i al ei e al ei, oricâte gheare ne-am băga noi, muritoarele de rând, în gât din cauza faptului că situația, din punctul ăsta de vedere, nu-i la fel și pe la toate casele noastre.
Deci, cu riscul de a mă repeta, situația nu e chiar identică și pe la casele noastre. Așadar, și prin urmare… trageți singuri concluziile. Nu de alta, dar scopul textului ăsta nu e unul moralizator, pentru că, până la urma urmei fiecare face ce vrea, ci doar unul constatator de fapte și căciuli.