E atât de firesc să pierzi oamenii dragi. E atât de firesc să plece pe rând iar cu unii, din diferite motive, să nu mai ţii legătura. E atât de firesc să fii rănit o dată, de două ori, de n ori, de aceiaşi oameni la care ţii şi să te trezească din amăgire prin binecunoscuta dezamăgire până când “nu mai simţi nimic, nu mai simţi, nu simţi nimic…nimic”.
E atât de firesc să devină firesc.
Advertisement
Like this:
One blogger likes this post.
"Bienvenue dans ma réalité":
